Posted by : admin in (Evolutie)

EVOLUŢIA TÂRGULUI DE LA CANTON

Chiar dacă problemele naţionale şi internaţionale nu sunt de neglijat, conducerea Târgului de la Canton a pus accentul pe atingerea obiectivului de creştere constantă şi comerţ echilibrat. Astfel, s-au concentrat pe îmbunătăţirea calităţii, eficienţei şi nivelului de organizare a expoziţiei. [1]

Lucruri importante de luat în seamă sunt şi statisticile care arată evoluţia târgului de la o ediţie la alta. Aceste date sunt oferite direct de site-ul oficial al Târgului de la Canton. Personal, am ales să analizez evoluţia spaţiului expositional şi numărului de standuri / expozanţi / cumpărători.

Tabel 9: Comparaţie Târg Canton octombrie 2012 – mai 2013

 

Târgul Canton Octombrie-Noiembrie 2012

Târgul Canton Aprilie-Mai 2013

Spaţiu expoziţional

1.160.000 m2

1.160.000 m2

Număr de cabine/standuri

59.509 standuri

59.531 standuri

Număr de expozanţi

24.840 expozanţi

24.746 expozanţi

Număr de cumpărători

188.145 cumpărători

202.766 cumpărători

(Sursa: tabel propriu realizat cu date extrase de pe site-ul târgului

http://www.cantonfair.org.cn/html/cantonfair/en/info/2013-05/27094.shtml)

Tabelul de mai sus arată că spaţiul expoziţional şi numărul de standuri a rămas cât de cât stabil. Mărimea spaţiului este aceeaşi, 1,16 mil m2, iar numărul standurilor a crescut doar cu 22 faţă de ediţia precedentă. Cei 24.746 de expozanţi, atât naţionali cât şi internaţionali sunt cu 94 mai puţini decât la ediţia din toamnă 2012.

De notat este şi faptul că odată cu începerea Marii Crize Economice în întreaga lume, în 2008, numărul de vizitatori a înregistrat o scădere bruscă. Anul 2009 a avut cel mai scăzut număr de vizitatori, după care trendul ascendent a continuat. De asemenea, ţările de provenienţă sunt destul de numeroase, iar cu toate acestea în cadrul Pavilionul Internaţional nu sunt prezente prea multe firme străine.

Numărul de cumpărători este un obiect statistic semnificativ pentru ascensiunea Târgului. Numărul cumpărătorilor ediţiei primăvară 2013 a crescut cu 7,06% faţă de ediţia precedentă, dar a scăzut cu 3,83% faţă de ediţia primăvară 2012. Iată cum arată evoluţia acestora:

Tabel 10: Evoluţia numărului de cumpărători şi vizitatori ai târgului

Anul

Număr de cumpărători

Număr de tări / regiuni

Târgul de Primăvară

Târgul de Toamnă

Târgul de Primăvară

Târgul de Toamnă

2013

202.766

-

211

-

2012

210,000

188,145

213

211

2011

207,103

209,175

209

210

2010

203,996

200,612

212

208

2009

165,436

188,170

209

212

2008

192,013

174,562

2007

206,749

189,500

211

213

2006

190,011

192,691

211

212

2005

195,464

177,000

210

210

(Sursa: tabel propriu realizat cu date extrase de pe site-ul târgului

http://www.cantonfair.org.cn/html/cantonfair/en/info/2013-05/27429.shtml)

Consider că, producătorii nu doresc aşa mult o extindere pe piaţă chineză, ci doresc mai mult să împorte din China, avantajul preţului mult mai scăzut fiind greu de atins de multe ţări. Este greu să intri pe o piaţă cum este China cu produse fabricate în Europa sau America, unde costul de producţie este ridicat, ceea ce face ca şi preţul final să fie pe măsură. Părerea mea este că munca prestată de chinezii, este multă şi plătită prost, reuşind să obţină preţuri de producţie mult sub nivelul pieţei, dar reuşesc şi să imite aproape la orice bun larg de consum: produse Adidas, Nike, electrocasnice şi telefoane mobile şi chiar caroserii de maşini. Pe lângă asta, un alt impediment în încercarea de a penetra piaţa chineză a firmelor din Europa este distanţă mare faţă de piaţă. Chiar dacă primele “sucursale” deschise de o firma britanică în Asia a fost în anii 1600, astăzi, la Târgul de la Canton nu există multe firme europene expozante. Cred că, deşi există numeroase fabrici de producţie ale unor firme din Europa sunt în Asia, pieţele lor de desfacere răman tot ţările dezvoltate sau membre ale Uniunii Europene. Planul luat în considerare de firme poate fi următorul: extindem producţia în ţări în curs de dezvoltare unde costul devine mai mic, dar vindem pe aceleaşi pieţe, la aceleaşi preţuri. Astfel s-a extins şi riscul falsificării diferitelor produse. Tot mai des găsim pe piaţă produse fabricate şi falsificate în China, vândute sub numele unor mărci internaţionale cunoscute. Nu mă refer doar la articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte unde toată producţia s-a mutat în China, devenind astfel foarte uşor copierea modelelor şi a etichetelor. Există şi cazul maşinilor identice, dar cu altă emblemă. Mulţi producători autohtoni, în dorinţă lor orbitoare de a îmbunătăţii piaţa automobilistică din China copiază fără nicio restrângere caroseria unor maşini cunoscute în întreaga lume. Pentru un necunoscător, ar fi foarte greu să vadă diferenţa, singurul lucru schimbat fiind emblema şi cu siguraţă motorul. Nu cred că o tehnologie cu o istorie pătrunzătoare ca a motoarelor germane ar putea fi copiată în câţiva ani, pornind doar de la câteva piese care probabil se fabrică în China. Am ales să evidenţiez câteva modele de maşini “false” fabricate în China sub marcă naţională:

 

3                                      4

Fig. 3: Geely Merrie vs                    Fig. 4:    Hongqi HQD vs

Mercedes C Klasse                           Rolls-Royce Phantom

( Sursă: http://www.chilloutpoint.com/science_and_technology/the-chinese-automakers-prefer-to-copy-everything.html )

Fig. 5: Shuanghuan CEO vs BMW X5

 5

( Sursă poze: http://www.bmwblog.com/2008/12/19/bmw-loses-court-battle-to-chinese-x5-clone/ )


[1] http://www.cantonfair.org.cn/html/cantonfair/en/info/2013-05/27429.shtml

Make a comment